Un cântec preadulce-nvăţat-am în lume,
Îl cânt pe tot locul, mereu să răsune,
Cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“.
Chiar El m-a-nvăţat această cântare,
Lovindu-mă cu multe necazuri amare,
M-a-nvăţat să cânt cu râvnă şi zel:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El”.
El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară
Şi pribeag mă trimise prin lume şi ţară,
Simţindu-mă singur, să cânt singurel:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“.
O, scumpii mei fraţi, gândiţi-vă bine
Că orice necaz în lume ne vine
Pe noi să ne înveţe să cântăm într-un fel:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“.
Cu-această cântare mereu ne-ntărim,
Când moartea veni-va, cu drag s-o primim,
Ca pe o solie ce ne duce la El:
„Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“.
«Mai lângă Domnul meu » – autor: Părintele Iosif Trifa, Editura Oastea Domnului, Sibiu.
