Mărturii

Misiunea și voluntariatul Oastei Domnului

                                                           „Oastea Domnului este o călătorie spre patria cerească”

Cu binecuvântarea  Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Iosif și cu susținerea și ajutorul  Prea Sfințitului  Ignatie Mureșanul, a avut loc în zilele de 3 și 4 decembrie 2016, pentru a doua oară în Dublin, adunarea Oastei Domnului, care s-a desfășurat la Centrul Misionar Sf. Ioan Botezătorul și la Biserica Înălțarea Sfintei Cruci.

            Vineri, 2 decembrie, un grup de preoți și frați din Romania, Italia și Anglia au ajuns la Dublin. Am vizitat orașul, după care am colindat în centrul Dublinului colinde românești.

Ne-am bucurat în toate aceste zile de prezența P. S. Ignatie Mureșanul și de venirea la Dublin a Pr. Prof. Vasile Mihoc, a Pr. Iosif Toma și a altor dragi și buni părinți și frați, care au revărsat în mintea și în inima noastră frumoase învățături și sfinte simțăminte, care să ne întărească în lupta mântuirii.

Sâmbătă dimineața s-a oficiat Sfânta Liturghie la Centrul Misionar Sf. Ioan Botezătorul, slujind P.S. Ignatie, împreună cu un sobor de 11 preoți. Redăm în câteva rânduri din cuvântul de învățătură al P.S. Ignatie:

“În Evanghelia Liturghiei pe care am săvârșit-o astăzi (Lc 9,1-9, n. n.), Hristos ne dă un ghid, un reper la ceea ce înseamnă misionarul creștin. Aceste cuvinte se adresau atunci în mod direct apostolilor și – spunem noi –, implicit și prin extensie, ele ne spun și nouă că toți trebuie să devenim niște apostoli. Sigur, dacă nu suntem obișnuiți cu lectura Sfintei Scripturi, nu știm ce înseamnă a fi misionar, ce înseamnă a-L sluji și propovădui pe Hristos. Ce le spune Hristos apostolilor Săi: Mergeți și propovăduiți Evanghelia Împărăției și vindecați pe cei bolnavi? Două lucruri, însă despre al doilea lucru nu prea se vorbește, prea puțin se vorbește despre vindecare. Or, noi, pe lângă propovăduirea Evangheliei, trebuie să și vindecăm, dacă vrem să fim apostoli. Hristos nu ne cere să fim mai buni sau mai morali, ne cere altceva: să urmăm viața Lui. Este un alt mod de viață decât cel al lumii. Hristos ne cheamă la un alt mod de viață decât cel al lumii și noi confundăm lucrurile, credem că a fi cu Hristos înseamnă a fi manierat, respectuos etc. Ei, bine, și acestea trebuie, dar nu aceasta este esența misionarismului. Modul de viață al celui implicat în misiune trebuie să fie atât de puternic încât să dizloce, să îl determine pe celălalt să fie într-o uimire, văzând felul cum trăiesc creștinii. Lucrul acesta se întâmpla în perioada primară, se minunau păgânii de viețuirea creștinilor, pentru că Evanghelia, Hristos, cuvintele Lui toate erau viață. Astfel, în Evanghelia de astăzi, Hristos ne învață cum să fim misionari”.

A urmat agapa frățească, apoi s-a desfășurat adunarea Oastei Domnului, după care am participat la conferința susținută de Pr. Prof. Vasile Mihoc, cu tema: Sfânta Scriptură – Cuvântul vieții.

Duminică s-a săvârșit Sfânta Liturghie și apoi a avut loc adunarea Oastei Domnului la Biserica din centrul Dublinului cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci.

În continuare, amintim câteva învățături de suflet exprimate de Pr. Prof. Vasile Mihoc la conferință și în cadrul adunării:

Sfânta Scriptură ne învață în primul rând calea smereniei, calea ascultării, calea poruncilor și a rânduielilor dumnezeiești. Ea nu trebuie citită după mintea noastră, ci în contextul învățăturii Sfinților Părinți și al Sfintei Tradiții”.

            Oastea Domnului și Sfânta Scriptură – „Părintele Iosif Trifa, prin Oastea Domnului, a dorit să pună Sfânta Scriptură în mâna poporului, a oamenilor. El întotdeauna a citit Sfânta Scriptură în lumina învățăturii Părinților, mai ales a Sfântului Ioan Gură de Aur”.

         Rolul Oastei Domnului în Biserică – „Acum când este atâta nevoie de misiune, Oastea Domnului trebuie să-și redescopere foarte clar chemarea misionară de a mărturisi altora pe Hristos în mod practic și concret. Iată, spuneam de preoții care sunt ocupați cu diferite slujbe și nu mai au timp de cateheze;  ostașii care știu Scriptura trebuie să se implice în mediul Bisericii și să-l ajute pe preot. Biserica și Oastea Domnului trebuie să lucreze împreună la mântuirea oamenilor. Oastea Domnului înseamnă un control duhovnicesc mai serios, o formare duhovnicească care nu există întotdeauna în comunitățile parohiale. În Oastea Domnului există o disciplină antipăcat pe care preotul în Biserică nu are cum să o impună, datorită faptului că noi nu mai avem disciplina strictă din Biserica primară. De aceea este nevoie de Oastea Domnului ca de aer. Sunt preot de 47 de ani și știu bine  ce spun”!

 Cât de mult ne dorim noi viața veșnică? Viața noastră trebuie să aibă și această dimensiune a așteptării, a dorului. „Aștept invierea morților și viața veacului ce va să fie” – așa spunem în Crez. Cât de mult dorește inima noastră aceasta? Oastea Domnului cântă acest dor, sunt cântări de dor după nunta cea cerească, după veșnicie: “Mire-al veșniciei mele, ce-n extaz, plângând,  Te-ador”; și atâtea altele. Când ne gândim la dragostea lui Hristos simțim un dor intens, ne gândim înainte, parcă nu mai este așa mult ca să ajungem să putem îmbrățișa, să putem săruta picioarele Mântuitorului, ca Maria Magdalena, să stăm în fața lui Hristos Cel preamărit – El, izvorul dragostei, al bunătăților, izvorul vieții pentru noi. Mântuitorul să ne lase să Îl atingem atunci. Aceasta este Oastea Domnului, nu este numai cântări, ci și acest dor în special, iar cântarea și cuvântul din Oastea Domnului și toată fapta noastră trebuie să vină din acest dor, de a ne regăsi acolo, la masa cea adevărată, la împărtășirea cea mai cu adevărat cu Hristos, în Împărăția cerurilor”

             „Acest dor ne mână înainte – asta este Oastea Domnului. Oastea Domnului este o călătorie spre patria cerească. Am cântat înainte Ierusalime. Desigur, când mergem la Ierusalimul cel pământesc avem dorul de a păși pe urmele Mântuitorului, dar cu privirea înainte spre Ierusalimul cel adevărat, Ierusalimul cel de Sus. De asta cântăm aici, după puterea noastră, încercăm să cântăm – dar vocile noastre nu sunt destul de frumoase, încercăm să vorbim – dar nu știm să vorbim destul de frumos, însă dincolo de aceste neputințe ale noastre, știm că suntem fii ai lui Dumnezeu și privim înainte spre venirea Lui, ca să ajungem să fim asemenea Lui, și să-L vedem așa cum este (cf. I In 3,2).

     Iar până acolo facem ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel, de pildă la Coloseni cap. 3,vs. 16-17: „Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl”. Aici este exprimată pe scurt situația la care ne cheamă Biserica și Oastea Domnului. Cântare – dar o cântare care trebuie să răsune mai întâi în inima noastră: „Cântați în inimile voastre Domnului”! Și orice facem, orice trăim, să fie în numele Domnului Iisus. Și prin El să mulțumim lui Dumnezeu-Tatăl.    

 Am trăit astăzi Sfânta Liturghie – și ieri la fel – și am primit Sfânta Euharistie. Euharistia înseamnă mulțumire. Liturghia înseamnă cea mai mare mulțumire pe care noi o aducem lui Dumnezeu, și aducem „ale Tale dintru ale Tale”, cum și spunem. Și, cu adevărat, avem pentru ce mulțumi: pentru darul cel mare al lui Hristos, Care ni se împărtășește în Sfânta Euharistie”.

Mulțumim Domnului pentru harul Său cel mare și bogat pe care ni l-a dăruit în aceste zile de sărbătoare în Dublin. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute la împlinirea tuturor cuvintelor pe care le-am auzit în zilele acestea și să ne facă misionari vrednici în slujba Sa.

Mulțumim Înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Iosif pentru binecuvântare și Prea Sfințitului Părinte Episcop-vicar Ignatie Mureșanul pentru sprijinul pe care ni l-a oferit în desfășurarea armonioasă a acestei misiuni și lucrări a Oastei Domnului în Dublin. Și mulțumim tuturor părinților și fraților care, și prin aceasta, s-au pus încă o dată în slujba Domnului și a voinței Sale de mântuire a oamenilor.

 

Timotei Mistrean- Dublin (Irlanda)
                                                                            Publicat în revista Apostolia nr. 106-107 -2017

Lasă un răspuns