Aici vom rămânea mereu, oricât de-nţelenită-i glia, cu-atât cu cât arăm mai greu, va fi mai sfântă bucuria. Aici vom rămânea, crezând în.

Să folosesc Iubirii, arzând necontenit spre tot ce dă-nfrăţirii un mers nedespărţit. Să folosesc Credinţei, luptând tot mai aprins, spre ceasul biruinţei, sub.

O, dacă ne-ai lungit atât durata vieţii noastre-n lume, e să trăim aşa, încât să fim lumini pentru-al Tău Nume. Şi dacă ne-ai.

Când chip Tu vei lua în noi mereu mai strălucit, Iisuse, prin slava cerului de-Apoi cânta-Ţi-vom laude nespuse. Căci din belşug vom fi.

Priveşte ochii cui răspunde, cu gând adânc cercetător, şi tot ce vorba lui ţi-ascunde vedea-vei clar în apa lor. Căci vorba omului ce.

Sunt stări în care rugăciunea e-atât de sfântă şi-i aşa de strălucită, că nici locul, nici gândul n-ajung pân’ la ea. Sunt stări.

Cântarea Veşniciei spre nesfârşitul Mâne, de dragul şi spre slava iubirii lui Hristos, e ceea ce-i mai aur din tot ce ne rămâne.

Slavă şi-nchinare Numelui Tău Mare, Tatăl Preaslăvit, Cerul şi pământul cânte, lăudându-L Veacul Nesfârşit. Slavă şi cântare Numelui Tău Mare, Preaiubit Iisus, Cerul.

Părinte, nu-nceta mustrarea cât timp păcatul n-a-ncetat, nu obosi mustrând păcatul, cât nu se-ndreaptă cel mustrat. Nu înceta s-arăţi minciuna cu care duhul.