Amară e lumina venită prea târziu, când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu, când floarea neadusă se-aşază pe-un mormânt şi prea tăcut se.

Nu mă certaţi să tac când Glasul lui Dumnezeu îmi spune: Zi! – Ce-ar spune-atuncea despre mine Cuvântul care m-ar păzi? Ce-ar spune-odată.

Atât de des Ţi-am spus, Iisus, că nu mă las de Tine şi mi-am ţinut cuvântul spus cât am putut mai bine. Dar.

Când o să-ţi ardă cerul zadarnic ai să plângi, cu lacrima târzie nu-i nici un foc să-l stângi; – plângi, dacă vrei, acuma,.

Să laşi aici la Cruce, plângând îngenuncheat, întreaga ta viaţă trăită în păcat şi pune legământulde sfânt şi veşnic preţ, să iei cărarea.

Pentru Clipa când va fi să auzi chemarea, pregăteşte-te, pregăteşte-te-a primi fericit, fericit iertarea. Pentru vremea când vei sta să auzi Cuvântul, fii.

Sunt zile mari, sunt ceasuri mari şi vremuri mari pe lume – dar numai oamenii cei mari rămân cu veşnic nume. Sunt şi.

Credeam odată că vor fi mai grele-aceste zile şi inima-mi se va-ndoi din greu trăindu-şi-le; dar cât de blând e-acest amurg, ca trecerea.

Să mă cunosc pe mine doresc mereu să-nvăţ, în asta vreau să-mi aflu al inimii ospăţ; aşa să-mi cresc îndemnul spre tot ce-i.