E timp sortit la toate – şi toate câte sîntşi-au vremea lor prin Voia Eternului Cuvânt;e-un timp şi pentru cântec, e-un timp şi.

Când eşti trimis să cauţi pe alţii şi să-i aduci la Dumnezeu,atunci şi-n fruntea lor se cere, şi-n urma lor, să fii mereu;să.

Când toate-ţi spun că-i vremeaca azi s-asculţi Cuvântul,– ascultă-l şi te-ntoarce,şi pune legământul;căci dacă toţi te-ndeamnăşi toate-ţi spun ce-i bine,şi tu n-asculţi de.

Am străbătut oceanul acestei vieţi de-un ceasşi-atâtea dragi ţinuturi în urmă mi-au rămas,pe lângă-atâtea ţărmuri frumoase-am petrecut…– dar ca o umbră-s toate acum,.

Mare-i taina rugăciunii,ea-ţi deschide cerul,dă tărie slăbiciuniişi topeşte gerul,şi dă plâns în pocăinţă,şi-nsenină ceaţa;rugăciunea cu credinţământuie viaţa… Mare-i preţul bunătăţii,ea dă sfântul nume,ea.

Ce singur sunt, ce singur,Iisuse, fără Tine,mi se topeşte-n lacrimitot sufletul din mineşi ca-ntr-o mare moartămă tot scufund întruna,simţind că-s dat la moarteaici.

De câte ori gândesc că pleci,Iisuse, de la minemă tem că n-ai să uiţi în vecipăcatul meu spre Tine. O, ştiu că nici.

Cântările căinţei sfinte,când am căzut, să le-nvăţăm,că numai printr-un plâns fierbinteputem atunci să ne-ndreptăm.Cântările căinţii-amaresă le cântăm plângând mereu,că ne-ncetat şi fiecarepăcătuim spre.

Vino, lacrimă, cu minecând la rugăciune stau,nici o şoaptă fără tine,niciodată, nu-mi mai vreau. Vino, lacrimă-n fiorulcântecului meu divin,nici cântarea mea, nici dorul,fără.

Ne vom semăna cu toţii în aceeaşi glie,dar în care loc şi clipă nimenea nu ştie;în ce fel şi când ne-aşteaptă moartea care.