NEFERICIT E-ACELA
Nefericit e-acela carede calea sfântă n-a ştiut,dar mai nefericit e-acelacare-o ştia, dar s-a pierdut. Nefericit e-acela carepe Dumnezeu nu L-a aflat,dar mai nefericit.
Nefericit e-acela carede calea sfântă n-a ştiut,dar mai nefericit e-acelacare-o ştia, dar s-a pierdut. Nefericit e-acela carepe Dumnezeu nu L-a aflat,dar mai nefericit.
De vreţi o viaţă sfântă,fiţi copii ai Rugăciunii;fără ea, viaţă sfântăn-au putut trăi nici unii. De vreţi casă fericită,s-aveţi dragoste curată,fără.
Degeaba pleci acuma căutând să uiţi ce-a fost, păcatul n-are-n lume niciunde adăpost, de ochiul conştiinţei n-ai unde să te-ascunzi – va trebui.
Cine laudă pe Domnul va ajunge să-L cunoască, cine laudă păcatul va ajunge să-l plătească; cine laudă-adevărul va ajunge-odată bine, cine laudă minciuna.
Păcatul nu se iartă,păcatul se plăteşteşi cineva odatăşi-odată-l ispăşeşte.Păcatul e-o hulireatât de grea şi mare,căci fără ispăşireel n-are-n veci iertare. Păcatele aceluice la.
Ce iarnă grea-mi coboară încet, încet aici,cum vin din întuneric atâtea negre fricişi cum îmi prinde-ngheţul aceste scumpe flori,cu teama-nsingurării şi-ai frigului fiori!.
Vai, cât de singur ai să fiipe lume în curând,nici ai să vezi, nici ai să ştiipe unde calci plângând,nici ai s-auzi, nici.
Când cuvântul tău e soare strălucind pe-un larg întins,rodul lui e bucurie peste-al inimii cuprins. Când cuvântul ţi-e chemare plin de flacără şi.
Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva,când plângeai şi nimeni, nimeni nu te auzea,numai Domnul, nimeni altulnu te auzea… Ai uitat, ai uitat,.
Nu mai sunt comori pe lumeca cereasca părtăşiecare-atât de strălucităTu, Iisus, mi-ai dat-o mie. Ce-ar mai fi, Iisuse, oaredin comorile minuniica sărutul Tău.