Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tânărul frățior Elisei Lupu, din loc. Matca – Galați

Tânărul frățior Elisei Lupu, din loc. Matca – Galați

Tânărul frățior Elisei Lupu, din loc. Matca – Galați

Elisei, cel de-al treilea copil – din cei 8 – se naşte pe data de 24 iulie 1992. Încă din copilărie, a fost deosebit. Era foarte ascultător şi supus. Dorea ca lucrul său pe care îl făcea să fie bun, chiar foarte bun. De fiecare dată când ceva nu era înfăptuit bine, când apăreau unele neintelegeri în familie, plângea şi spunea: Nu trebuia să se întâmple aşa!…”. Din copilărie, a iubit viața de curătie. Cu toată dragostea mergea la sfânta Biserică şi la adunările Oastei. Se scula dis de dimineată cu mare bucurie, îşi facea rugăciunea, apoi îi scula şi pe ceilalti frătiori ai săi, se îmbrăca şi pleca la sfânta Biserică. Spunea că dacă, într-o duminică, nu merge la sfânta Liturghie, apoi la adunare, pentru el, acea zi este nefericită.

La numai 12 anişori, face un cutremurător legământ de intrare cu toată finta sa in Oastea Domnului. Aceasta s-a petrecut la data de 12 septembrie 2004, la o adunare de logodnă a fratelui Andrei Ştefan cu sora Mariana Costea. Cu o voce caldă şi duioasă, printr-o rugăciune cutremurătoare, se preda Domnului, cu ochii plini de lacrimi şi cu inima zdrobită că vrea şi el să-L primească pe Domnul Iisus în inima sa şi să-L urmeze până la sfârşit. In drum spre casă, îi spunea tatălui său: “Tată, când am început să fac rugăciunea de legământ, o putere neobişnuită a pătruns în inima mea şi simteam că nu mai sunt pe pământ!”. Apoi aşa de mult s-a lipit de Domnul, incât era nedespărtit de la sfânta Biserica. Deseori spunea: ,Tată, când intru în Biserică sunt atât de fericit, parcă intru în Impăratia Domnuluil!”. Şi venea de la Sf. Liturghie cu o fată senină şi bucuroasă, iar după-amiaza mergea tot la fel şi la adunare. Apoi încerca mereu să îndemne şi pe ceilalți tineri să meargă la Sf. Liturghie şi la adunare. A căutat să facă misiune duhovnicească, distribuind cărti printre frati. A început să mărturisească câte un scurt cuvânt în adunare, mai ales îi plăcea să citească din cărtile Părintelui losif.

După terminarea celor 8 clase primare, la vârsta de 15 ani, dorinta sa a fost de a ajunge preot. Aşadar, s-a hotărât să urmeze cursurile Seminarului Teologic din Galati. Incepe anul şcolar 2008-2009, ca elev, dar nu poate să meargă decât până la data de 12 noiembrie. Insă a fost suficient ca, în acest timp, colegii săi şi
dirigintele să-şi dea seama de comportamentul său deosebit. Era mereu la rugăciune, la meditatie, la ascultare, la biserică. După aceea, a urmat drumul suferintei, începând a merge la spitalele din Galați, Focşani, Iaşi, iar, în cele din urmă, la Spitalul Oncologic, Cluj-Napoca. Calvarul mai greu a început din data de 19 noiembrie 2008, până la 30 aprilie 2009. A suferit cu atâta tărie tot drumul calvarului său,încât au spus chiar cadrele medicale că nu au văzut un copil suferind aşa fără să cârtească. Aşa au trecut cele 5 luni de suferință, alături de mama sa iubită. Printre multe alte cuvinte, cele mai duioase au fost acestea: Ce dragă îmi eşti, mamă, pentru că eşti alături de mine in suferintă”. De multe ori spunea: ”Hai, mamă, la patul meu de suferintă!”… ”Multumesc Domnului, mamă, că mi-a dat vreme de pocăintă, să mă curete până la alb”. Astfel au trecut lunile, ajungând în ultimele zile de viata.

Marti, 28 aprilie 2009, doamna doctor a spus: ,Domnule Lupu, copilul mai are câteva clipe de trăit. Toate organele au cedat… În noaptea aceasta se va sfârşi..”. Cei din familie, care erau atunci alături de el, toată noaptea au citit Psaltirea. Dimineața, Elisei se afa încă în viată. Când a venit doamna doctor, dimineata, la ora 8, a spus: ”Toată noaptea am aşteptat să fiu sunată să primesc vestea tristă că Elisei s-a stins din viată.” Văzându-l încă viu, a spus: ”Asta este o minune, dar astăzi tot se va sfârşi, pentru că orice organ al său poate ceda în fiecare moment.” Toți se rugau Domnului pentru Elisei, dar, în mod deosebit, în cumplita suferinta in care se afla, el se ruga cu atâta ardoare către Sfânta şi Pururea Fecioară Maria: ”Mãicuta noastră cea bună, roagă-te Fiului tău Cel Preaiubit şi Mântuitorului meu drag şi pentru mântuirea sufletului meu!”

Nu putem să nu spunem cum s-au petrecut ultimele clipe ale vietii sale din 30 aprilie 2009, ziua de trecere la cele veşnice. Datorită stării critice în care se afla, s-au decis să facă de veghe pe rând, întâi mama şi fica, apoi tatăl şi fiul. La orele 22:30, când tatăl a pus mâna pe fruntea sa, el a spus: ,Tată, matale eşti? Ascultă ce iti voi spune acum: Lucrarea Oastei Domnului a fost trimisă de Dumnezeu în sânul Biserici, pentru învierea ei… Tineti cu toată tăria, aşa cum i-a inspirat-o Domnul Părintelui Iosif. Nu vă abateti de la drumul ei, oricâte încercări vor veni. Păziti-vă de orice păcat! Luptati cu orice pret! Vor veni vremuri grele, dar să nu dati înapoi. Sa-i duci la biserică pe Mihail şi Samuel şi pe toti ceilalti frătiori ai mei. Să nu-i laşi să-i crească drumul! Trăiți în dragoste uni cu altii, prin aceasta se va arăta că sunteti ai Domnului. Domnul lisus S-a îndurat şi de mine şi mi S-a lăsat descoperit; şi eu sunt fericit chiar daca a trebuit să sufăr atât de mult. Acum, cât de curând, eu voi pleca la Domnul!l” Aceste cuvinte nu erau ale lui, ci ale Duhului Sfânt, Cel care vorbea prin el în acele momente. Niciodată nu mai vorbise aşa.

La ora 01:06, fratiorul Elisei işi tintise ochii spre undeva departe… Atunci tatăl I-a întrebat: ”Dragă Elisei, ce vezi tu acum?” Şi el, cu glasul stins, a răspuns: ,Văd ceva frumos!” Se vedea că sunt ultimele clipe. Au venit toti la căpătâiul lui (mama, tatăl, sora şi fratele). Şi-a întors privirea spre toți, apoi, liniştit, şi-a plecat capul pentru totdeauna. Aşa s-a sfârşit din această scurtă viată… . Şi aşa a început veşnicia neuitatului copilaş şi frătior, Elisei.

Nu te vom uita niciodată!. Vei rămâne viu în inimile noastre! Ne vom revedea odată Sus, în Țara zorior! (… ) De-colo niciodată nu ne vom mai despărti!.. Vei rămâne mereu în inimile noastre cu acele cuvinte care ne dau tăria şi puterea că viu eşti în vecii vecilor

Familia şi Adunarea Oastei din Matca

mărturie culeasă de Andrei Micuțiu
din foaia Iisus Biruitorul, Nr. 21(685) 18-24 mai 2009

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!