Ascultând de glasul conştiinţei care îl mustra dupa fiecare păcat, se întoarce la Domnul, încă din tinereţe, întâlnindu-l pe fratele David Bălăuţă, care îi procura Noul Testament şi cărţile Oastei Domnului. A învăţat să trăiască într-o mare smerenie, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu. Când era vorba de vestirea Cuvântului sau de necazul cuiva, nu-l putea opri sau întoarce nici viscolul,nici ploaia şi nici întunericul. A îngrijit de foarte mulţi bolnavi si bătrâni, fiind tot timpul tatăl orfanilor şi ajutorul văduvelor, deşi a trăit feciorelnic, după îndemnul Sfântului Pavel. Îi plăcea să transcrie, frumos si îngrijit, cărţile şi plăcutele cântări de la Oaste, cu care a îmbogăţit pe mulţi.
Din părtăsia lui cu Domnul Iisus ne-au rămas ca amintire si frumoase poezii,din vremea tinereţii sale,printre care: „De-ai lua pe umăr crucea”’ „ Dumnezeul meu, Dumnezeu meu” ‚ şi altele, care au împletit cununa cântărilor noastre de la început.
Le spunea fraţilor: „ Ţineţi-vă de poala Domnului şi nu vă lăsaţi deloc de El,dacă vreţi să străluciţi ca soarele în Împărăţia Lui vesnică!” Iar ultimul cuvânt i-a fost „Eu mă duc la Domnul!” Şi s-a dus la odihna si rasplata Lui cea de veci.
Fratele Iordache Popa, din localitatea Bucşeşti-Bacău, s-a născut în ziua de 13 decembrie 1907 și a păşit pragul vieţii veşnice, pe data de 19 decembrie 1995.
Dumnezeu să te odihnească în pace, scump si neuitat frate, Iordache Popa!
Sora Elisabeta Dascalescu- Bucşeşti
mărturie culeasă de sora Eugenia Filimon
din foaia Iisus Biruitorul, luna februarie 1996
