O suflete dragã, nu primi rãu niciodatã pe solul cunoscut al lui Dumnezeu. Solia lui e mântuitoare pentru tine şi poate încã pentru nespus de mulţi oameni.
Cine primeşte pe un astfel de om, Îl primeşte pe Hristos Cel care L-a trimes (Ioan 13, 20).
Marii trimeşi ai lui Dumnezeu, fiecare la vremea sa, s-au bucurat mereu de o astfel de primire, de la cea mai mare parte a poporului lor!
Isaia, Ieremia, Pavel, Ioan Gurã de Aur, sau pãrintele Iosif, – şi toţi cei ca ei, – au avut mereu şi vor avea mereu pe pãmânt o asemenea primire şi o asemenea rãsplatã!
Toţi marii binefãcãtori ai omenirii, tot lungul şir de mari trimeşi ai Domnului, au fost rãsplãtiţi la fel şi au avut aceeaşi soartã, printre fiii oamenilor!
Vestind Adevãrul veşnic într-o formã nouã, potrivit vremii noi pe care o trãiau oamenii, aceşti trimeşi ai Domnului nu vor fi niciodatã, nici înţeleşi nici primiţi de semenii lor, care trãiesc mereu privind spre trecut. Cãrora le place mereu ceea ce este vechi, ceea ce este cãlduţ, adicã ceea ce este comod.
Oamenii sunt mereu ca femeia lui Lot: chiar când sunt smulşi de cãtre îngeri din Sodoma lor şi duşi spre ţeluri salvatoare, tot privesc înapoi cu regret şi-şi împietresc sufletele.
Fost-a un mare om trimes de Dumnezeu nu demult şi la poporul nostru sã pregãteascã puternic calea lui Hristos spre inimile noastre.
Numele lui era Iosif. Pãrintele Iosif…
Fiu şi slujitor strãlucit al Bisericii vii a lui Hristos şi al poporului nostru, el a venit cu o solie, nu nouã prin conţinutul ei, dar unicã prin puterea şi rãsunetul pe care Duhul Domnului l-a fãcut sã-l aibã de la început.
Ce dar Dumnezeiesc deosebit, şi ce solie deosebitã, ne-a adus special pentru noi, acest mare om trimes de Dumnezeu!
– Dar pânã la urmã ce primire a avut şi cum i s-a rãsplãtit! Tot ca şi ceilalţi trimeşi ai lui Dumnezeu dinaintea lui.
Ca sã se adevereascã ce s-a scris atât despre ei cât şi despre lume.
O suflete dragã, nu primi rãu niciodatã pe solul cunoscut al lui Dumnezeu. Solia lui e mântuitoare pentru tine şi poate încã pentru nespus de mulţi oameni.
Cine primeşte pe un astfel de om, Îl primeşte pe Hristos Cel care L-a trimes (Ioan 13, 20).
Doamne Iisuse, Te rog învredniceşte-mã şi pe mine sã pot cunoaşte şi primi pe toţi trimişii Tãi cei adevãraţi şi sã mã pot întotdeauna feri de cei falşi care zic cã sunt trimişi ai Tãi, dar nu sunt (Apoc. 19, 20), şi fã-mã şi pe mine sã merg totdeauna pe calea cea bunã şi în slujba Ta, ca un om trimis de Tine.
Amin.
Statornicia-i cea mai naltã virtute,
– pentru Dumnezeu –
dar trebuie mereu pe lume
sã urce drumul cel mai greu.
***
Un om vrednic nu-i o cinste numai pentru-al sãu popor
ci-i o cinste-a omenirii, aparţine tuturor.
Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” – Meditaţii după Evanghelia după Ioan
