Cea dintâi gară în care ne oprim e oraşul Lida, în care se află ruinele bisericii Sf. Gheorghe. In acest oraş a vindecat apostolul Petru pe slăbănogul Enea, care suferea de trei ani de zile (Faptele Apost.9,32-34).
Un lucru ciudat băgăm de seamă. Ceasurile noastre aduse din Europa, aici arată o întârziere de un ceas. Trebuie să le mutam înainte cu un ceas, pentru că pe aici, fiind locurile mai spre răsărit, vremea umblă mai iute cu un ceas ca pe la noi.
Trenul străbate mai departe câmpia, pământul îcepe-a fi tot mai slab. Se ivesc coaste sterpe. In zare se vede un deal de nisip călător. Sosim în a doua gară, în orăşelul Ramleh. Aici s-a aflat un cimitir cu 40 de cripte. Creştinii cinstesc acest loc ca mormintele celor 40 de mucenici.
Se spune că aici a fost şi vechiul sat Arimateea, de unde era şi losif cel din Arimateea.
Din ce înaintăm, locurile se fac tot mai deluroase tot mai pleşuve, mai sterpe şi pietroase. Nicăieri nu se vede nici o verdeaţă. Suntem in anotimpul când pe aici totul e ars şi dogorit de vânturile fierbinţi din iulie. Din ce înaintăm, amintirile religioase sporesc.
Sosim în valea Sorec. Aici trăia Samson cu Dalila lui, care l-a înşelat cu dezmierdările ei şi a trădat filistenilor taina puterii lui (Judecători, cap.16). Trecând prin acest loc, mă gândeam la cei multi-mulţi pe care îi biruie diavolul cu ajutorul dezmierdărilor.
Înaintăm prin satul Malha şi Valea Trandafirilor. Aici sunt locurile pe unde a purtat David lupte de biruinţă împotriva Filistenilor. Ne înfioară gândul că pe aici a vorbit Dumnezeu de atâtea ori cu aleşii Săi şi de aici s-au ridicat profeţi şi vestitori ai sosirii lui Mesia.
Aşteptăm sa se gate dealurile stâncoase, dar tot mai multe şi tot mai mari se ivesc înainte. Pe coaste sunt garduri de zid înşirate unele după altele; sunt un fel de grădini apărate din jos cu zid, ca ploile să nu ducă puţinul pământ cât a mai rămas acolo. Prin aceste grădini se văd pomi şi viţă de vie.
Se iveşte locul numit Katamon, de unde a fost bătrânul Simeon, cel care a avut fericirea să nu moară înainte de a-L vedea pe Mântuitorul.
Avem între noi câţiva bătrâni trecuţi de 70 de ani şi, când ajung în acest loc, îngenunchează în semn de bucurie şi de mulţumire lui Dumnezeu că i-a învrednicit să vadă locurile sfinte înainte de a închide ochii. Uitându-mă la ei, parcă auzeam vorbele bătrânului Simeon: „Acum slobozeşte pe robul Tău…”.
Suntem în apropierea Ierusalimului.
Părintele Iosif Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“
