PESTE-AL ANILOR HOTAR
Peste-al anilor hotar, răsar zorii noi, răsar, peste ei, spre vârful lor, fac drum lung cu lungu-mi dor, drum cu crini împodobit pentru.
Peste-al anilor hotar, răsar zorii noi, răsar, peste ei, spre vârful lor, fac drum lung cu lungu-mi dor, drum cu crini împodobit pentru.
Mi-e inima adesea un frământat pământ, lipsită de-orice fraged şi dulce simţământ Şi mintea mi-e adesea un sterp şi-ntins pustiu, de parcă nici.
În tainicele-adâncuri din sufletu-mi ascuns în care niciodatã și nimeni n-a pãtruns aș vrea Iisuse Dulce Tu Singur sã cobori sã-Ți vezi acolo.
E mult de când e noapte şi lumea-i bântuită de mii de duhuri rele cu ucigaş tumult, ni-e dor de Dimineaţa de-odihnă fericită,.
Se-mprãştie noptarea în cercuri tot mai dese fugind în ascunzişuri de codrii nevãzuţi din scame de luminã prind norii a se ţese ca-n.
Eu n-am să mor din lume, mă voi preface-un steag purtat în lupta sfântă, arzând în fâlfâire, mă voi preface-o harfă, cântând şi.
Ca faţa Dragostei aprinse fă-mi, Doamne, sufletul din mine; – de-ar arde-n flăcări nemaistinse, aşa aş semăna cu Tine! Ca Adevărul Sfânt şi.
Cine-ar şti simţi fiorul dulce, fericit, ceresc ce pe-un mugur şi pe-o rază într-o floare-i contopesc? Cine-ar şti-auzi pe lume imnul dragostei ce-şi.
În faţa sufletului meu, când faţa Ta răsare, până-n străfund, fiinţa mea de dragul Tău tresare. Din suflet, a’ iubirii mii de rândunele.
Iisuse, o Iisuse, cu umede priviri Ți-nchin acum prinosul înaltelor trãiri. În slovele-nșirate pe firele de vers e plânsul și cântare și dorul.