Din focul vieţii Tale Pãrinte Preaslãvit viaţa mea – scânteia de-o clipã-a zãmislit. S-a ridicat din noaptea adâncului neant strãfulgerând prin haos sclipiri.

Când soarele sãrutã al zilei alb obraz Te chem cu ochii umezi şi sufletu-n extaz. De-atâţia ani cu dorul cu cât Te-a aşteptat.

Pãrinte-al suferinţei noastre ce lungul plâns ne-ai mãsurat Tu ce ştii lunga noastrã jale şi-amarul cât am îndurat în orice zi şi-mprejurare dorim.

Noi Te dorim cu dor nespus Tu şi mai mult, Iubit Iisus. Noi Te iubim neasemuit Tu şi mai mult Iisus Iubit. Noi.

Lumina veşniciei noastre de mări de slăvi înconjurat, Iubitul sufletului nostru Iisus, fii binecuvântat. Tu ne-ai umplut întregul suflet cu-atât belşug de cer.

Iisuse Culme Minunatã de unde vãd pe Dumnezeu ce viaţã binecuvântatã adus-ai sufletului meu… E-atâta bunãtate-n Tine Stãpâne-atât de Sfânt şi Bun cât.