CINE-AR ŞTI?
Cine-ar şti simţi fiorul dulce, fericit, ceresc ce pe-un mugur şi pe-o rază într-o floare-i contopesc? Cine-ar şti-auzi pe lume imnul dragostei ce-şi.
Cine-ar şti simţi fiorul dulce, fericit, ceresc ce pe-un mugur şi pe-o rază într-o floare-i contopesc? Cine-ar şti-auzi pe lume imnul dragostei ce-şi.
În faţa sufletului meu, când faţa Ta răsare, până-n străfund, fiinţa mea de dragul Tău tresare. Din suflet, a’ iubirii mii de rândunele.
Iisuse, o Iisuse, cu umede priviri Ți-nchin acum prinosul înaltelor trãiri. În slovele-nșirate pe firele de vers e plânsul și cântare și dorul.
Frumoasă dragoste dintâi,numai o dată eşti în viaţă,dar cât de scumpă ne rămâi,frumoasă dragoste dintâi! Credinţă, dar dumnezeiesc,doar una poţi să fii pe.
Fericita mea Nădejde Dulce Domnul meu Iubit ce nălţimi, ce slăvi, ce haruri vieţii mele-ai dezvelit!… Ce oceane de lumină ce-adâncimi de har.
Iisuse, Mire-al vieţii mele din veşnicii pe veşnicii, de-aici de jos din lumea morţii Te chem mereu, Te chem sã vii. În pacea.
Iisuse, Mare fãrã margini de binecuvântãri şi har umila noastrã mulţumire în faţa Ta-ngenunche iar. În Tine-avem Rãscumpãrarea din mâna celui rãzvrãtit cãci.
Aş dori din ochi, din glas, din lacrimi,din rugăciune şi din cânt,din tot ce simt să-Ţi spun, Iisuse,ca nimeni încă – un cuvânt..
Iisus, Izvorul vieţii mele, ce har ceresc mi-ai dăruitîn clipa când de bietu-mi suflet Te-ai îndurat să fii găsit! Ce-aş face-acum în noaptea.
Sub apăsarea Mâinii Tale, de gheaţa suferinţei strâns, îmi plânge sufletul, Părinte, cum nu mai ştiu să mai fi plâns. Gem ca izvorul.