SĂ NU POT, DOAMNE, SĂ MĂ LAS
Să nu pot, Doamne, să mă lasde Tine niciodată,chiar de-aş lăsa la orice paso dragoste-ngropată. Cu cât mă duc mereu şi vinmai singur.
Să nu pot, Doamne, să mă lasde Tine niciodată,chiar de-aş lăsa la orice paso dragoste-ngropată. Cu cât mă duc mereu şi vinmai singur.
Purtătorule-al luminii care-ai fost trimis din cerca să scoţi din întuneric calea celor care pier,nalţă tot mai sus făclia care ţi s-a dat.
Numele Tău L-am scris cândva, copil, Iisuse, pe zăpadă, dar ce curând nu mai era, dogoarea n-a putut s-o vadă. L-am scris apoi.
Tu gemi? – dar iată-n lume câţi sufăr şi mai rău;pe lâng-al lor, priveşte-ţi nimic necazul tău. Tu plângi? – dar mergi la.
Nimica nu-i mai scurt ca viaţa, dar nici mai lung, nimic ca ea,poţi ori s-o pierzi, ori să ţi-o mântui, depinde de voinţa.
După ce un om devine mai asemeni cu Hristos,ascultarea lui tăcută străluceşte mai frumos. După ce a lui credinţă mai aprinsă-i în Hristos,rodul.
Doamne, ce sărac e-acela care pâinea lui nicicândnu şi-o-mparte ca s-aline foamea unui mai flămând! Doamne, cât de orb e-acela ce se uită.
Cuvântul Tău, Iisuse, în orice zi amarămă mângâie şi-mi face tristeţea mai uşoară.Cuvântul Tău cel dulce în munca mea m-ajută,mă bucură şi-mi face.
Din tot ce-aduni cu-o ne-ncetată dorinţă de-a mai fi bogat, nu stai tu să te-ntrebi vreodată ce-i chiar al tău cu-adevărat? Când ochii.
Spre Tine, Doamne, ni se-ndreaptă a noastre rugăciuni de searăcând sufletu-n genunchi aşteaptă lumina lină să-i răsară. Tu, Care-ai dat spre muncă ziua,.