Tu ai făcut, spre sete, apa şi-n dar ai dat-o tuturor, dar, dacă eu nu beau dintr-însa, atunci nu-i pagubă că mor. Tu.

Am fost în mii de locuri dragi şi mulţi mi-au zis: Aici ţi-e bine! Dar n-am răspuns, ci Te-am urmat, căci nicăieri nu-i.

În Cartea Ta îmi scriu mereu, în orice timp şi-n orice loc, eu, numai eu, – ori slava mea, ori chinul meu, îmi.

Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat, de cele mai alese din daruri ce ne-ai dat, prin ele-avem lumină, putere şi-ajutor s-ajungem al credinţei sfârşit.