Eu binecuvânt Durerea, căci în sfântul ei cuptor mi-am primit, trimis din ceruri, cântecul nemuritor şi numai arzând acolo mi-am împreunat divin inspiraţia.

Ce-I spui lui Iisus când, seara, ţi-ntinzi trupul ca-n sicriu şi-ostenit îţi simţi povara ca un umblet prin pustiu? Mulţumeşte-I cu-n cuvânt, mulţumeşte-I.

Mai stă încă Domnul şi aşteaptă-afară ale tale lacrimi şi căinţă-amară; pentru-a ta viaţă şi predare-adâncă, mai aşteaptă Domnul, mai aşteaptă încă. Dar.

Mai arde ceva-n tine din ce-ai avut cândva, din prima ta credinţă mai ai acum ceva? Ori din a ta nădejde nu ai.

O, unde sunt aleşii, dintre atâţi chemaţi, de ce prea rari sunt astăzi eroii minunaţi, de ce aşa puţine sunt sfintele vieţi, când.

Aceste frunze care-mi cad ca-n toamnele senine, ce liniştite se desprind de ramurile pline! Sub ele se iveşte-acum frumoasa roadă coaptă ce Mâna.

Nu sta liniştit acolo unde e stăpân păcatul, căci acolo-nchis e dreptul – şi e liber vinovatul; ci te roagă, stând acolo, a.

Nimic nu s-a-ntâmplat vreodată spre rău, nici unui credincios, ci numai spre mai bine toate, cum spune Cartea lui Hristos. Nu-i fir de.

O singură iubire-i mare aproape ca a lui Hristos, iubirea mamei, care are acelaşi duh şi chip frumos; – cinstiţi iubirea-nlăcrimată a mamei.