În Jertfa Ta eu văd, Iisus, durerea şi iubirea şi văd cu ce Preţ ne-ai adus, din moarte, – mântuirea.      .

Noi ştim o Jertfă, – Jertfa Crucii, ştim un Mântuitor – Iisus, şi ştim o Cale – Adevărul, şi-o Viaţă – cea fără.

Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii şi-al Iubirii, toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii, deci şi eu acum, Părinte, dintre.

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi, peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi, în vestirea ei să punem dulcele.

Am fost o harfă plângătoare, sortită-n faptul unei seri, pe-a mele strune simţitoare, să plâng a dragostei dureri. Cu mâna-i, soarta mea pribeagă.

Cântări uitate de demult îţi vine câte una şi-nvie ce-ţi credeai trecut şi mort pe totdeauna. Câte-un cuvânt ştiut cândva învie dintr-o dată.

Mi-e-aşa de dor de Tine, Iisuse, Domnul meu, mă rog şi cânt, şi sufăr, şi plâng de dorul Tău. Ce-aş face fără Tine.

Din norii toamnei, vânturi reci cern stropi mărunţi de ploaie şi desfrunziţii arbori goi smerite crengi îndoaie. De-un fir, atârnă-ntr-un salcâm o biată.

de Traian DORZ Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii şi-al Iubirii, toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii, deci şi eu.

Lacrimi, – stele cãzãtoare din doi ochi senini ca cerul cine v-ar cunoaşte oare obârşia şi misterul? Cine ştie câtã jale plânge-n stropii.