Câte-am făcut Eu ţie, poporule străine!…Din ceruri coborât-am, din milă pentru tine,poporule ateu,şi M-am făcut lumină la cei fără vedere,toiag de sprijin celor.

Minunată şi frumoasă dimineaţă de Florii,tu ne-ai răsărit întâii mărţişori de bucurii! – Când atunci treceai, Iisuse, albul inimilor prag,curăţia şi lumina Te.

Iisuse, Pâinea Vieţiişi Mana cea din Cer,plângând Te cheamă bieţiice-n plâns şi-n foame pier. În lumea de păcateşi-nconjuraţi de rău,flămânzii de dreptatese sting.

Dintre câte mâini loviră un obraz de plâns udat,numai mâna Ta, Iisuse, să-l mângâie s-a aflat. Numai glasul Tău, Iisuse, să-l mângâie s-a.

Şi mă duc străin, Iisuse, călător fără de cale,biet copil pribeag pe drumuri,neprimit de nime-n lume,să-mi plâng singur suferinţa,să-mi cânt singur marea jaleşi.

Eram copil când prima datăîn luptă am căzut învinsşi-n biata inimă curatăurâte patimi s-au aprins! În vâlvătaia lor nestânsă,de-atunci am aruncat mereuîntreaga bogăţie.

Stânca Vieţii e scăparea care-n lume s-a aduspentru cei pierduţi în valuri, pentru cei fără Iisus. Stânca Vieţii e Golgota, e Iisus cel.

Depărtare, depărtare, leagăn trist de plâns şi jale,câte suflete n-ai strâns tu-n  sugrumarea ghearei tale!Cine-ar măsura vreodată oare chinul şi amarulunui suflet, depărtare,.

Preasfinte Duh de viaţă darnic, Preasfinte-mpărţitor de har,în faţa Ta îngenunchează a noastră mulţumire iar. O, Tu ai dat vieţii noastre botezul minunat.

Atuncea când am fost căzutîn mâini de sânge pline,atâţia, Doamne, au trecutmereu pe lângă mine. Cu jale unii m-au privitcăzut acolo-n cale,dar, vai,.