Iisuse, marea vieţii eadâncă şi întinsă,corabia de valuri ni-epurtată şi cuprinsă. Vin neguri grele de păcatdin spate şi din faţăşi valuri negre gem.

Ridică-ţi ochii şi priveşte,că-n tot ce este-n jurul tăute copleşeşte bunătateaşi dragostea lui Dumnezeu.Şi totuşi, tu pe El, luminaşi viaţa ta pe veşnicii,pe.

Doamne,cât de multe toamneşi câţi ani amari trecurăşi-un copil pe căi străinerătăceşte fără Tine.Îl tot chemi, dar el nu vine,l-am văzut pe căi.

Iisuse, pentru Tine plâng,mă dor a’ Tale chinurişi-atât de multe-amaruri strângîn sute de suspinuri. Şi pentru-a Ta iubire cântcând sufletu-mi Îţi spunefiorul care.

Vorbea Iisus de pe colinăpoporului ce sta pe jos,cu faţa plină de lumină,vorbea Iisus de pe colină,cu glasul rar, adânc, duios: – În.

De-atâtea ori, Iisuse,pe marea de necazveneau dureri nespuse,talaz după talaz…Şi-nfrânt de-nfricoşarecădeam sub greul lor,mi-ai dat încurajareşi-atâta ajutor… De-atâtea ori, Iisuse,în vânturi şi-n furtune,cu.

Ni s-au dus cu vremi apusebucuriile şuvoi,prietenii, frăţii de-o clipăce-am crezutpe vecii că se-nfiripăni s-au dus aşa de-n pripăau trecutşi-n al lacrimii şuvoiai.

Lacrimi, lacrimi, coji amarecu atât de dulce miez,mulţi vă blestemă sub soare,eu vă binecuvântez! Căci cu Taina care-nviedin adâncul minunat,voi îmi dăruirăţi mie,Darul.

Doamne, iară-mi plec genunchii şi cu lacrimile-n gene eu Te rog, ascultă plânsul unei alte magdalene!… În cuptorul suferinţei mi-arde inima ca focul,.

Când pe pragul rugăciuniicu smerenie-am păşit,o, de câte ori, Iisuse,Te-am minţit! Când cu-a’ mele buze negreal Tău Nume l-am rostit,o, de câte ori,.