Când pierdut eram, Iisuse, sub osândă şi-n păcat,în a’ lumii patru laturi cu durere m-ai căutat. Întrebat-ai trecătorii câţi pe drum i-ai întâlnitunde-i.

Adeseori în rugăcând eu smerit plângeam,nu Te vedeam, Iisuse,dar Te simţeam. Adeseori, când singureu suspinam zdrobit,nu Te-am văzut cu mine,dar Te-am simţit. Prin.

Durerea iar m-a cercetat –şi-n inima-mi sărmană,cu-atâtea răni, a mai lăsato rană. Simţit-am cum pe faţă iarcurg lacrimile vale,de ce am oare-atât amarşi.

Am fost o harfă plângătoarece-am prins în faptul unei seripe-a’ mele strune-ncepătoaresă plâng lumeştile dureri. Dar într-o dulce primăvară,prin luna crinilor culeşi,când pe.

Când eram copil, Iisuse,gata-n lume să mă duc,şi din două căi opuseuna trebuia s-apuc,m-ai chemat să vin la Tine,eu că vin Ţi-am spus.

Sâmbătă…şi norii-n fulger gem pe vârful Căpăţânii,spre mormântul trist se-ndreaptă arhiereii şi bătrâniişi peceţile de piatră le aştern cu-ngrijorare,poate-acuma o să aibă, în.

Vineri…zori de zi… şi-aceia ce-I strigaseră „Osana”Îl loveau acum cu pumnii, la Caiafa şi la Ana.Farisei, soldaţii, gloata şi din faţă, şi din.

De când la Cină uceniculpe Sânul Tău s-a răzimat,o, cât adânc de suferinţela Sânul Tău s-a alinat! De când a temerii-ntristaredin inimă-i s-a.

Joi…şi plânge vântu-n frunza de măslin cu umbra deasă,e aşa de tristă-acuma noaptea asta dureroasă!O povară făr’ de margini parcă-apasă toate cele,trist suspină.

Când Te-ai coborât în lume,Fiule-al lui Dumnezeu,între cei ce Te urmară,nu, Iisuse, n-am fost eu! Însă cel ce-n seara Cineide arginţi să facă.