Duminica trecută am râs și am plâns toată ziua. -A înnebunit omul acesta vor zice unii. Nu, n-am înnebunit deloc ci am recitit.

Cu mulţi ani în urmă îmi notam în carneţel următoarii paşi spre iubire: “1. Când vi se strânge stomacul dacă vă gândiţi la.

Dumnezeu ne cheamă la El din cea mai frumoasă perioadă a vieţii – copilăria noastră. Prin această chemare, El vrea să ne scutească.

Un mare duhovnic povestea într-o lucrarea sa, o întâmplare deosebită.A venit să se spovedească la el un preot care avea 30 de ani.

Felul lumesc de viețuire?!… La tot pasul, privirea mi-e subjugată de “lumescul” de lângă mine. Mă lupt ca inima, cugetul, duhul…să nu primească!.

Sf. Fotie şi Sf. Ignatie, vor sta mărturie împotriva celor care nu ştiu sau nu vor să cadă în genunchi cerându-şi iertare unul.

„…Atunci i-a zis iubire lumii: ce dulce ţi-e cântarea , – eu de mi-ai cânta, te-aş face-un zeu şi toţi ţi s-ar pleca.

Se pune întrebarea: – Cum ar putea aceşti fraţi ai noştri, ajunşi (datorită conjucturii actuale) în străinătate, să-i aducă la Hristos pe locuitorii.

De vorbă cu sufletul, în dimineața primăverii lui martie, la un an după poposirea în cuibul Părintelui Iosif Trifa. Cât de aproape e.