O, Cerule, o, Cer iubit,spre naltul tău de haruri plinvin lacrimile mele, vinşi ruga mea din ceas senin,şi cea din ceasul greu de.

Bolnav de iubire şi zdrobit de jale,am pornit pe drumuri lungi a Te găsi,să sărut cu lacrimi urma Urmei Taleşi măcar o dată.

O, dac-aş fi unit cu Tineca stropul cu adâncul plinşi, nemaidespărţit vreodată,să simt că pe vecia toatăeu sunt al Tău deplin, deplin! O,.

Dorită Patrie-a Iubirii, grădina crinilor de nea,cu ce suspinuri şi ce lacrimi, şi doruri te-am putut chema… Ce haruri mi-ai turnat în suflet,.

Din harfa unei fără seamăniubiri aprinse pe pământ,am vrut cum am ştiut, Iisuse,mai cald şi mai frumos să-Ţi cânt. În orice viers am.

Doresc să Te privesc pe Tine, de dragul Cui au suportatîn lume, fericiţi, şi viaţa şi moartea, mii şi mii de sfinţi,de dragul.

Fericită-i părtăşia, prin Cuvânt, cu Dumnezeu,ea-i viaţa şi puterea cui rămâne-n ea mereu. Fericită-i părtăşia, prin iubire, cu Hristos,ea-i comoara şi rodirea sufletului.

Cât de neuitată eşti…, dar ce departe-iazi a ta căldură, Casa Prieteniei!…dulcea ta-ncăpere, scumpă grija Martei,dragostea lui Lazăr, inima Mariei! Cum era acolo.