Fericită-i părtăşia, prin Cuvânt, cu Dumnezeu,ea-i viaţa şi puterea cui rămâne-n ea mereu. Fericită-i părtăşia, prin iubire, cu Hristos,ea-i comoara şi rodirea sufletului.

Cât de neuitată eşti…, dar ce departe-iazi a ta căldură, Casa Prieteniei!…dulcea ta-ncăpere, scumpă grija Martei,dragostea lui Lazăr, inima Mariei! Cum era acolo.

Soare-al veşniciei melece-n extaz, plângând, Te-ador,oare când afla-mi-voi stâmpărnesfârşitului meu dor? Oare când, pe Braţu-Ţi dulce,fruntea-mi grea de străluciri,voi putea să-mi plec, în.

Eu Te păstrez, Iisuse, pe veci în locul dragdin chivotul fiinţei, prin Taina-mpărtăşiriişi cea mai dulce clipă mi-e-atunci când mă retragcu Tine-n rugăciunea.

Prima ploaie peste primiitrandafiri înmuguriţi,– prima lacrimă din ochiide iubire umeziţi. Prima rouă-nvioratăpeste crinii cei dintâi,– primul cântec de chemaresă cobori şi să.

Cum Ţi-aş putea cânta, Iisus,Iubirea Ta adâncă,o, cum, că, orişicât am spus,mai mult rămâne încă? Şi parcă orişicât mă rog,mai dulce sete-mi vine,cu.

Ce fierbinte e iubireacare cântă-n mine,ce adânc şi nalt e foculdorului de Tine –arde-mi inima şi glasul dorul după Tine! Ne-ncetat îmi ud.

…Nu-i cântare caresuferă şi cheamă,nu e duioşiainimii de mamă,e cu mult mai mult ca imnulinimii de mamă. …Nu-i simţirea careinima-nfioară,nu e numai cântec,rai.

Cum aş putea eu spune oare ce dulce e cântarea Lui,când pentru harul ei cel unicpe lume-asemănare nu-i? …Gândiţi-vă la rugăciuneacea mai înaltă.