Pe-ntinsul lan de grâne, stau spicele în soareplecate cum e fruntea smeritelor simţiri,cu sânul plin de viaţă din pâinea viitoare,cucernic stau sub bolta.

Cu cine să Te-asemăn, când soţ pe lume n-ai,când stelele sau luna, sau soarele de mai,izvoarele sau codrii, sau florile pe plaişi tot.

Demult, Iisuse, Tu-ai trecutpe-aicea doar o datăşi zeci de veacuri n-au pututsă şteargă Chipul Tău plăcutdin ochii care Ţi-au văzutFăptura minunată. Ce har.

N-am vrut să fiu ca apa ce, dusă, nu mai vine,nici ca şi norii toamnei ce trec şi nu mai vin,nici ca un.

Mi-a fost atât de lungă viaţa,atât de aspră şi de grea,c-am vrut de-atâtea ori, Iisuse,şi m-am rugat să scap de ea. Dar, o,.

Preaiubitul meu e Unulfără seamăn pe pământ,Glasul Lui e Armonia,Cântec este-al Lui Cuvânt. Orice loc pe unde trecede miresme-alese-i plin,câmpu-i mai frumos pe-acolo,cerul.

Iisuse, Slava slavei mele, izvor ascuns în Dumnezeu,atât noian de fericire adus-ai sufletului meu! Atâtor înălţimi de slavă, stăpân pe veci m-ai hărăzit,de-aştept.

În slujba Ta, Iisuse, de tineri am pornit,îndreaptă-ne Tu paşii pe drumul Tău slăvit.Cu-a Ta putere umple Cuvântul ce-l purtăm,lumină şi iubire mereu.

Eu sunt al Lui, eu sunt al Lui…să ştii tu Cer şi tu pământ,să ştii tu soare şi tu vânt,să ştii tu plâns,.