Iisuse, când Te-am ascultat, eu am crezut că m-ai iertat – şi ceru-n suflet l-am primit, Iisus Iubit. Plângând, sub Cruce Ţi-am căzut.

Doamne-n fiecare slovã, bietu-mi suflet de strãin, plânge tainica-i durere şi ascunsul lui suspin. Cãci voind, pe marea vieţii tot mai larg sã.

Sã ne ţinem de credinţa cea lãsatã din pãrinţi peste ea sã ardem toatã râvna inimii fierbinţi, în vestirea ei sã punem dulcele.

Plângeţi, ochi, şi lăcrimaţi, că voi sunteţi vinovaţi, plângeţi, ochi, cu lacrimi grele pentru greşurile mele. Căci pe voi într-o clipită v-a învins.

Cum stau privind albastrul mãrii şi-ntinsul ei cel larg deschis, mã tot gîndesc adânc Iisuse ce-ascunde negrul ei abis? O, câte lucruri nepãtrunse.

Cruce veche dintre drumuri, părăsită şi uitată, ce duios mi-aduci aminte viaţa mea de altădată… Ce duios mi-aduci aminte câte primăveri senine din.

Cânturile mele, Doamne, eu din inimă le-am rupt şi le-am pus la poala Crucii Celui pentru Care lupt. Le-am cules în nopţi cu.

Tu, Ce ştii a mea gândire, întăreşte-mă mereu, să nu cad în rătăcire, dă-mi putere, Domnul meu. Tu ştii câtă necredinţă este pe.

…Şi anii m-au străpuns întruna cu spinii goi, izbiţi de vânt când, notă după notă, struna mi-a plâns al suferinţei cânt. Când toamne.

Doamne-n fiecare slovă bietu-mi suflet de străin plânge tainica-i durere şi ascunsul lui suspin. Căci voind pe marea vieţii tot mai larg să.