Te vreau adânc, Iisuse, şi ne-ncetat Te chem, şi toate ard în mine, şi toate-n mine gem, şi nu-i pe lume nimeni să-i.

La ospăţul Dărniciei ce va fi odată-n rainumai facerea de bine poate face-un loc să ai.De aceea fă cât bine ştii acum şi.

Am fost un ceas pe munte, trăind aceste stărice sunt numai cu Domnul şi-n veşnicele-I zări,când îngerii-n tăcere îngenunchează josşi Moise şi Ilie.

Nu-mi coborî, Iubire,în veci de pe Tabor,e-atâta fericiresub strălucitul Nor…Cântări cum nu-s pe lumeplutesc acolo Sus,slăvind Divinul Numeal Dulcelui Iisus. Rămâi-mi în luminăpe.

Ce DA Ţi-am spus eu Ţie,Iisuse, oarecând,când Îţi strângeam iubireala suflet tremurândşi-mi sărutai pe lacrimilumina fără nori…Ce DA Ţi-am spus eu Ţiede mii.

Dulce soare, străluceştepe fereastra sfântăunde îngerul iubiriistă răpit şi cântă,unde curcubeul slaveidulce se înclinăpeste sufletele careîn genunchi suspină. Ca un câmp de flori.

Cu ochii lăcrimând s-asculţichemarea pocăinţei,căci numai lacrimile-aprindluminile credinţei. Cu ochii-n lacrimi să priveştispre ceruri totdeauna,căci numai lacrimile-ţi potîmpodobi cununa. Cu ochii-nlăcrimaţi să fiispre.

Cu privirile în lacrimi, Doamne,-ajută-mă să potsă vestesc la toţi Cuvântul dragostei ce iartă tot,căci când Vestea Mântuirii ţi-o cuvântă ochii uzi,orişicât ai.

Din Adevăr şi din Iubireîmi fac şi Patrie, şi Crez,în viaţa mea, mai sus de ele,nimic nu vreau să mai aşez. Pentru-Adevăr îmi.

Iubirea mea, Iisuse, era atât de sus,că soarele ei dulce părea că n-are-apus,că cerul ei cel tânăr pe veci va fi aşa…– de.