SĂ NU IEI NIMIC
Să nu iei nimic cu mânacea cu care-ai dăruit,ce nu răsplăteşte nimeniva fi-n ceruri răsplătit. Să n-aştepţi nimic în schimbulbinelui pe care-l faci,când.
Să nu iei nimic cu mânacea cu care-ai dăruit,ce nu răsplăteşte nimeniva fi-n ceruri răsplătit. Să n-aştepţi nimic în schimbulbinelui pe care-l faci,când.
Seamănă cu hărnicie, cât ai timp de semănat,cu sămânţa frumuseţii umplând lumea-n lung şi lat;semănând sămânţa dulce pe oricare drum te duci,răsări-vor numai.
Eşti dator să dai la toţicare-ţi cer când ai şi poţi,căci când poţi, dar tu nu dai,greu păcat, de moarte, ai! Eşti dator,.
Doamne-n ceasul focului,dă-mi tăria locului,buzele să-mi sângere,dar să nu scot plângere,mâinile să-mi scapere,dar să nu se apere,să fiu dus mormântuluicredincios cuvântului,să trec pragul.
Cine s-a unit cu lumeaumblă despărţit de cerşi ajunge-n închisoareaunde-i moartea temnicer.Nu te despărţi de Cer,nu te despărţi de Cer,să n-ajungi cu cei.
Vreau viaţa Ta, Iisus iubit,să-nvie sufletul-mi zdrobitşi-o cer cu duhul cel mai frânt,din cel mai greu mormânt. Iisuse, Domnul meu,Te rog şi rog.
Mai sus doresc, Iisuse,să mă ridic mereu,cu inima întreagăîntins spre Dumnezeu,doar va privi cu milăspre plânsul meu amar,căci pâinea mea e fiereşi patul.
Numai Tu-mi poţi şterge, Doamne,vina cea mai neiertată,numai Tu-mi poţi da uităriice eu nu-mi pot niciodată,numai Tu, iubire dulce,căci Tu ierţi chiar şi.
Nădejdea-ntotdeauna e ancora din cerce-mi ţine,-n valuri, viaţa, să nu m-afund, să pier. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,ţine-mă mereu,prin furtuna grea, prin furtuna grea,în.
Nu vei fi pe totdeaunasus, tot unde eşti,vine în curând furtuna,când te prăbuşeşti;– nici tu, cel cinstit în viaţănu vei fi tot jos,vine.