Fii slăvit, Iisuse drag,pentru Calea dulceşi pentru Frumosul Steagcare ne conduce.El ne poartă-n drumul sfântşi ne-ndeamnă-ntrunaşi-ale noastre inimi sîntuna, toate una. Tu, Iisuse.

Când s-a născut, Iisuse, cântarea sfântă-n mine?– ea s-a născut în clipa când m-am atins de Tine! Când a-ncolţit în mine, Iisuse drag,.

Cine-i oare fericitcând tot ce se vedei se duce mai grăbitde cum el şi-l credeşi îl lasă mai săracde cum îl găseşte,chiar ce.

Avuţiile ce zboarăsunt ca pleava cea uşoară,iute vin şi iute pleacă,lăsând inima săracă…Dar credinţa când se-aşazăe ca soarele de-amiază,dă căldură şi lumină,făcând inima.

Din anii tăi trecuţi prea grabnic,cu ce te-alegi acum când nu-s,tot ce-aveai bun ai dat spre lume,şi-azi n-ai nimic pentru Iisus…– Ce-ţi duci.

Ce departe eşti de mine,dusă bucurie,dulcea cale către tinenimeni nu mi-o ştie,ochiul nu mi-o mai desprinde,pasul n-o mai cată,mâinile n-o pot cuprinde– şi-mi.