4 octombrie – Psalmul 113, v. 1: Robii Domnului
Nu este o stare de o mai înaltă cinste, nici de o mai deplină ascultare faţă de Dumnezeu decât starea de rob al.
Nu este o stare de o mai înaltă cinste, nici de o mai deplină ascultare faţă de Dumnezeu decât starea de rob al.
Cu toate că Bunul Dumnezeu are o îndelungă răbdare pentru toţi cei răi, fiindcă El este bun şi fiindcă El doreşte ca să.
Inima omului firesc doreşte mereu să nu păzească nici o poruncă a lui Dumnezeu, pentru că fiecare poruncă a lui Dumnezeu îi osândeşte.
Câtă vreme omul nu se teme de Dumnezeu, el săvârşeşte cu nepăsare păcatul şi nu se teme, nici nu se ruşinează de făptuirea.
Când un suflet credincios ajunge în vreun necaz, el totdeauna trebuie sã se cerceteze bine și îndeaproape pe sine însuși, atunci va afla.
Numai dupã ce ajunge omul sã-L cunoascã pe Dumnezeu, atunci se vede ce prost era înainte de asta. Numai dupã ce se întoarce.
Oricât de lung ar fi triumful rãului, sfârșitul lui va fi totdeauna rușinos, nimicitor și dureros. Oricât de sus s-ar înãlța nelegiuirea și.
Oamenii cei curați la inimã sunt oamenii smeriți adicã acei oameni care sunt întotdeauna sinceri și fãrã prefãcãtorie, care umblã fațã de Dumnezeu.
Cred cã împãratul cel mai fericit este acela pentru care poporul lui se roagã mai fierbinte și mai des, mai fericit și mai.
Întreg Psalmul 72 este plin de lumina fericitã pe care o pot revãrsa viața și faptele unui conducãtor bun, înțelept și binefãcãtor, nu.