Iisuse, Mire-al vieţii mele, din veşnicii pe veşnicii,de-aici de jos, din lumea morţii, Te chem mereu, Te chem să vii! În pacea miezului.

Al Cerului Cântec nespus de frumos,odată, demult, mi-ai cântatşi Glasul Tău dulce, adânc şi duios,de-atunci m-a legat, m-a legat. Simţit-am pe suflet sărutul.

Deşi-a trecut atâta vremede când, Iisuse, Te urmez,de când iubirea Ta mă-ncântăşi-n harul Tău mă desfătez, Deşi, de-atâţia ani, atâteaam pătimit şi-am sângerat,plătindu-mi.

Tu vezi adânca sfâşiereşi zbuciumul adânc ni-l ştii,şi ochii cât ne ard în lacrimi,– de ce, Iubit Iisus, nu vii? Tu vezi de.

O, Sfânt Cântec, vino, spre Cer s-alergăm,ia-mi duhul şi mâna şi hai să zburăm! Mă nalţă cu tine mai sus şi mai sus,pe.

Iisuse, Mire Veşnic al Slăvilor senine,pe Calea Crucii Tale m-ai întâlnit cu Tine. Când mi-ai grăit cuvinte de har şi pace pline,Iertarea Crucii.

Iisuse Dulce, Urzitorul eternei noastre mântuiri,mă copleşeşte greutatea slăvitei Tale fericiri. Cu-atâta mare de lumină şi zări cereşti de bucuriiumplut-ai inima zdrobită de.