Lume,-ntunecată vale, vai de cine-ţi umblă-n cale, vai de cine caută-n tine setea vieţii să-şi aline, căci tu-l depărtezi mereu şi pe veci.

Dacă înc-o dată mai auzi Cuvântul care pân’ acuma nu l-ai preţuit, preţuieşte-l astăzi, dulce ascultându-l, poate cea din urmă dată ţi-e vestit..

Pe urma Ta păşesc plângând, iubirea mea cea dulce, şi nu ştiu, Doamne, până când mai duc această cruce, şi nu ştiu, Doamne,.

Oricât ai auzi Cuvântul,să-ţi placă să-l auzi mereu,că-n El, oricine ţi l-ar spune,îţi glăsuieşte Dumnezeu. Oricât ai auzi mustrareacând ai călcat pe ce.

Cum trec de iute toate ce-n lume-acum le vezi, mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi, mai mici sunt ca.

De ce plângi, sărmane suflet, ce poveri prea grele te apasă-nsângerându-ţi inima sub ele? De ce-ntunecă durerea cerul tot din tine? – suflet.

Cerurile-Ţi cântă, Doamne, slava Ta din mii de strune, orice stea e-o bucurie, orice rază e-o minune, orice nor e-o frumuseţe, orice vânt.

O, fericit biruitor, grăbeşte spre cunună, Iisus Te-aşteaptă iubitor şi pe-al tău cap s-o pună; mai luptă-te, nu te lăsa, mai sus privirea.