PORUNCA ŞI ASCULTAREA (I)
1. Orbul n-a primit decât o poruncă: „Du-te de te spală“. Şi nici măcar n-a fost însoţită de făgăduinţa vindecării ascultarea de această.
1. Orbul n-a primit decât o poruncă: „Du-te de te spală“. Şi nici măcar n-a fost însoţită de făgăduinţa vindecării ascultarea de această.
11. Fericit credinciosul care ştie una: Iisus, şi care rămâne numai la El, oricât şi oricând ar fi întrebat. Înţelept este acela care.
1. Orice vorbire îşi are motivul ei mărturisit sau nemărturisit. Unii spun motivul pentru care vorbesc, pe când alţii îl ascund. Unii spun.
15. Să nu-i judecăm pe cei ce poartă cele mai mari sarcini în Lucrarea Domnului – nici să nu-i vorbim de rău. Ci.
8. Acela pe care îl iubeşte Domnul îşi duce adesea viaţa numai în osteneli, în strâmtorări şi în lovituri fără număr. În primejdii.
1. Dintr-o iubire neobişnuită, un suflet iubitor de Hristos va şi face lucruri neobişnuite pentru El. Dar neobişnuite vor fi nu numai unele.
Avuţia cea mai mare e credinţa-adevărată care îţi îndrumă viaţa pe cărarea cea curată, şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfinte care-ţi dă.
1. Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pe moarte, ba chiar ceea ce era mort, adică pe aceia care nu.
Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi, aşa precum ne-alegem, aşa precum.
Ceasul suferinţei e un ceas ceresc, o, de-aş şti mai bine cum să-l preţuiesc! Ceasul rugăciunii e un ceas divin, o, de-aş şti.