O PUNTE DE LUMINĂ DULCE
1. Dar cum voi putea eu spune vreodată, oare, ceea ce s-a petrecut apoi? 2. Cum să pot arăta vreodată – în.
1. Dar cum voi putea eu spune vreodată, oare, ceea ce s-a petrecut apoi? 2. Cum să pot arăta vreodată – în.
1. Iar Tu m-ai lăsat acolo aşa, până când durerea şi-a făcut în mine lucrarea pe care numai ea o putea face. 2..
Doamne, numai Tu ştii, singur,arzătoarea-mi cruce,– dacă nu mi-o porţi Tu, oare,cine mi-o va duce?Că pe lume n-am pe nimenis-o mai poată duce!.
Mă rog în noaptea încercării,cu teamă şi cu-ncredinţare,ca tot ce-am câştigat cu jertfesă-mi fie-ncununat cu soare. Mă rog, în mijlocu-ncercării,stând între steaguri şi.
15. Dar eu tăceam cu o tăcere vinovată… Îţi simţeam inima cunoscută, bătând dureros şi fierbinte pentru mine, la uşa mea, aşteptând. 16..
11. Apoi, din nou, în plină zi, s-a făcut dintr-o dată iarăşi noapte. Noaptea a treia, cea mai lungă şi cea mai grea..
1. Astfel a venit iarăşi o dimineaţă. S-a făcut dintr-o dată aşa de frumos şi aşa de ziuă, de parcă n-ar fi fost.
1. Norodul, care a auzit despre minunea vindecării mele, se uită la umblarea mea. 2. Dacă umblarea mea laudă pe Dumnezeul, meu este.
1. Ce să iau cu mine, Preaiubitule, ce să iau cu mine când voi veni Acasă, când ai vrea Tu să mă vezi,.
16. Tu îmi zici mie: Celui ce-ţi ia cu sila ale tale, să nu i le mai ceri înapoi. Eu Îţi zic: de.